”Mi-a fost dat sa-mi placa cerceii, dar, mai important decat atat, sa ma pricep sa ii fac. In felul asta, pot sa mangai sufletul multor oameni in timp ce-mi hranesc pasiunea pentru aceste accesorii”, Diana, wizard LaCercei.
… daaaar nu mai am loc în atelier pentru mine insami! Facem atatea lucruri in perioada asta, incat spatiul de mesterit s-a tot intins, iar teritoriul colectiei mele personale de cercei, de la care a pornit totul, s-a restrans pana la doua cutii de depozitare. Vreau un atelier mai mare!
Vreau sa dedic unul din peretii atelierului propriilor mei cercei, sa-i am in fata ochilor, sa ma bucur mereu de ei, mai ales ca n-am mai ajuns sa port unele perechi de foarte mult timp, pentru ca n-a fost cazul, n-a fost locul, n-a fost feeling-ul…
Bine, cercei am purtat mereu, este accesoriul fara de care nu concep sa ies din casa, parca imi flutura vantul pe la urechi altfel. In ”tineretile” mele, chiar ii schimbam in cursul aceleiasi zile: purtam unii la birou, altii seara, in oras, ca orice fata cocheta si atenta, evident. In general, ii asortam la stilul tinutei si la culorile pe care le purtam. La fel fac si-acum, doar ca nu-i mai schimb atat de des. Recunosc, nici stilul de viata nu ma mai provoaca la asta. Adica duc o relatie mai tihnita cu cerceii mei.
Am peste doua sute de perechi: am mari, mici, din metal, din textil sau piele, plastic, sticla sau rasina, sunt extrem de diferiti ca dimensiuni, materiale, culori, stil, dar ii iubesc pe toti pentru ca toti mi-au spus o poveste, ori cand i-am cumparat, ori cand le-am dat viata.
Cand eram in liceu, nu prea dispuneam de buget pentru cumparat accesorii, asa ca am invatat sa mi le fac singura. Am facut de toate, dar tot cerceii au predominat, sunt atrasa instinctiv de genul acesta de bijuterie.
Poate pentru ca sunt cele mai vizibile podoabe, poate pentru ca – sau, cel putin, asa mi se pare mie – sunt cel mai usor de asortat dintre accesorii. Ii faceam din margele, din nasturi, chiar erau simpatici, mi-e drag si-acum de ei.
Dupa ce am pus LaCercei pe picioare, trebuie sa recunosc ca efortul creator a fost directionat inspre realizarea comenzilor, a stocurilor si colectiilor pentru site.
Dar mi s-a intamplat sa m-apuc de un model destinat productiei de serie pentru LaCercei, iar prima pereche sa se lipeasca atat de tare de sufletul meu, incat sa nu renunt la ea. Si sa nu continuu cu productia altor perechi, pentru public.
Poate parea egoist, dar cred ca am si eu dreptul sa-mi pun deoparte niste emotii, sa fie numai ale mele.
Cat despre cerceii pe care i-am cumparat, provin din multe surse. N-am avut niciodata vreo preferinta de marca sau magazin, insa am tinut mereu sa aiba ceva iesit din comun, sa fie unici, daca se poate, sa imi ”spuna” ceva cu care sa rezonez.
Si acum mai fac asta, dar am adaugat acestei pasiuni si o tusa de traditie: de fiecare data cand particip ca expozant la un targ – cu LaCercei si Artizan Urban – imi cumpar o pereche de cercei pentru colectia personala.
Tu cand ti-ai cumparat ultima pereche de cercei si ce poveste ti-au spus?
